CAP. 1 Dispoziţii generale

Art. 1 Terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României.

Art. 2. În funcţie de destinaţie, terenurile sunt:

a) terenuri cu destinaţie agricolă şi anume: terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile, fâneţele, serele, solariile, răsadnţele şi altele asemenea -, cele cu vegetaţie forestieră dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, păşuni împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajări piscicole şi de imbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice şi de exploatare agricolă, platforme şi spaţii de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenuri neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă;

b) terenuri cu destinaţie forestieră şi anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoile de cultură, producţie ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor şi cele neproductive - stâncării, abrupturi, bolovănişuri, râpe, ravene, torenţi - dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice;

c) terenuri aflate permanent sub ape şi anume: albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retenţie, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale;

d) terenuri din intravilan, aferente localităţilor urbane şi rurale pe care sunt amplasate constructiile, alte amenajări ale localităţilor, inclusiv terenurile agricole şi forestiere;

e) terenuri cu destinaţii speciale cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale şi aeriene, cu construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice şi gazelor naturale, de telecomunicaţii, pentru exploatările miniere şi petroliere, cariere şi halde de orice fel, pentru nevoile de aparare, plajele, rezervaţiile, monumentele naturii, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice şi altele asemenea.

Art. 3. În sensul prezentei legi, prin deţinători de terenuri se înteleg titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deţinători precari.

Art. 4. Terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată sau al altor drepturi reale, având ca titulari persoane fizice sau juridice, ori pot aparţine domeniului public sau domeniului privat.

Domeniul public poate fi de interes naţional, caz în care proprietatea asupra să, în regim de drept public, aparţine statului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asemenea, în regim de drept public, aparţine comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor.

Administrarea domeniului de interes public naţional se face de către organele prevăzute de lege, iar administrarea domeniului public de interes local se face de către primării sau, după caz, de către prefecturi.

Terenurile din domeniul public sunt cele afectate unei utilităţi publice.

Art. 5. Aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, ţărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile aparării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.

Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel. Dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil.

Art. 6. Domeniul privat al statului şi respectiv al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor este alcătuit din terenuri - altele decât cele prevăzute la art. 5 - aflate sau intrate în proprietatea lor prin căile şi modurile prevăzute de lege. El este supus dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Art. 7. Fondul funciar şi, în mod corespunzător, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale trebuie înregistrate în documentele de evidenţă funciară şi de publicitate imobiliară prevăzute de lege.

Art. 8. Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.

Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.

Prin familie se înteleg soţii şi copii necăsătoriţi, dacă gospodăresc împreună cu părinţii lor.

Art. 9. Persoanelor cărora li se reconstituie sau li se constituie dreptul de proprietate în condiţiile prezentei legi nu li se pot atribui în proprietate mai mult de 10 ha de familie, în echivalent arabil, chiar dacă reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate se face în mai multe localităţi.

Persoanele prevăzute la alin. 1 vor anexa la cerere o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte suprafeţele de teren pe care le au sau pe care sunt îndreptăţite să le primească în condiţiile prezentei legi.

Art. 10. Suprafaţa adusă în cooperativă este cea care rezultă din: evidenţele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate şi cartea funciara sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.

Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte suprafeţele preluate de cooperative fie în baza unor legi speciale, fie fără nici un titlu sau în orice alt mod.

Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativă la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.

Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se introduce şi se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Stabilirea dreptului de proprietate se va încheia în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentei legi.

Art. 11. În scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptăţiţi şi eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraş sau municipiu, se constituie, prin decizia prefecturii, o comisie condusă de primar.

Comisiile comunale, oraşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea unei comisii judeţene, numită prin decizia prefecturii şi condusă de prefect.

Procedura de constituire şi modul de funcţionare a comisiilor, precum şi modelul şi modul de atribuire a noilor titluri de proprietate, se vor stabili prin hotărâre a Guvernului în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi. Din comisii vor face parte cetăţeni desemnaţi de obşte din toate categoriile îndreptăţite, specialişti şi funcţionari publici. În comunele constituite din mai multe sate, cetăţenii vor fi desemnaţi proporţional cu ponderea numerică a locuitorilor din fiecare sat.

Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisiile subordonate.

Împotriva hotărârii comisiei judeţene, cel nemulţumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă de soluţia dată de comisia judeţeană.

Plângerea suspendă executarea.

Judecatoria va da termen în cunoştinţă celui care depune plângerea şi va putea cere comisiei judeţene să desemneze un membru al sau pentru a se prezenta, la termenul fixat pentru judecată, spre a da explicaţii.

Controlul judecătoresc se limitează exclusiv la aplicarea corectă a dispoziţiilor imperative din prezenta lege cu privire la dreptul de a obţine titlul de proprietate, la întinderea suprafeţei de teren ce se cuvine şi, dacă este cazul, la exactitatea reducerii acestei suprafeţe, potrivit legii.

Instanţa va judeca plângerea în complet de doi judecători.

Hotărârea judecătoriei este definitivă. În baza hotărârii judecătoreşti, comisia judeţeană care a emis titlul îl va modifica, înlocui sau desfiinţa, după caz.

Art. 12. Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii.

Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor mostenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.

Art. 13. Terenurile cooperativelor agricole de producţie situate în extravilanul localităţilor devin proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, corespunzător suprafeţelor aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei.

Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor.

În cazul în care între suprafaţa de teren a cooperativei agricole de producţie, rezultată prin însumarea suprafeţelor de teren aduse de cooperatori sau preluate în orice alt mod de cooperativă, şi suprafaţa de teren actuală au intervenit modificări atât în ce priveşte suprafaţa totală, cât şi pe categorii de folosinţă, stabilirea proprietăţii cooperatorilor sau moştenitorilor acestora se face prin reducerea unei cote proporţionale rezultate din scăderea suprafeţelor legal folosite în alte scopuri din suprafaţa totală iniţială şi proporţional cu categoriile de folosinţă agricolă existente. Nu vor fi afectaţi deţinătorii de suprafeţe care au proprietăţi mai mici de 1 ha.

Suprafeţele ocupate de plantaţii pomicole, viticole, sere, heleştee, amenajări piscicole, pepiniere, construcţii administrative şi agrozootehnice, precum şi cele necesare bazei furajere aferente capacităţilor de producţie zootehnice existente în cooperative, pot reprezenta, pe baza opţiunii proprietarilor, aport la constituirea unor forme de asociere de tip privat, cu sau fără personalitate juridică.

Art. 14. Membrii cooperatori care, după caz, au părăsit cooperativa, nu au muncit în cooperativă sau nu locuiesc în localitatea respectivă, precum şi moştenitorii acestora pot primi terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei.

Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi persoanelor ale căror terenuri au trecut, cu sau fără titlu, în patrimoniul cooperativei, fără ca ele sa fi dobândit calitatea de cooperatori, precum şi, după caz, moştenitorilor acestora.

De prevederile alin. 2 beneficiază şi persoanele deţinătoare ale titlurilor de Cavaler al Ordinului 'Mihai Viteazul' şi 'Mihai Viteazul cu spade' şi moştenitorii lor, care au optat şi li s-a atribuit la data împroprietăririi teren arabil şi care nu au în proprietate alte terenuri, cu excepţia celor care l-au înstrăinat.

Dispoziţiile art. 13 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.

Se vor atribui, la cerere, persoanelor care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi moştenitorilor celor care au decedat - ca urmare a participării la luptă pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - în proprietate, terenuri în suprafaţă de 10.000 mp. în echivalent arabil. Pentru terenurile atribuite aceşti beneficiari nu datorează taxe sau impozite.

Art. 15. În cazurile în care în perimetrul unor cooperative agricole de producţie au fost comasate şi terenuri agricole ale unor proprietari particulari, iar aceştia nu au preluat în compensaţie alte terenuri, la cererea lor sau a moştenitorilor, ei vor fi repuşi în proprietate şi li se vor restitui suprafeţele în cota echivalentă, în cadrul unor sole stabilite de comisie.

Dispoziţiile art. 13 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.

Art. 16. În localităţile cu cetăţeni români, aparţinând minorităţii germane sau în care locuiesc persoane care au fost deportate sau strămutate, deposedate de terenuri prin acte normative intervenite după anul 1944, se vor atribui în proprietate, la cerere, cu prioritate acestora sau moştenitorilor, suprafeţe de teren din rezerva aflată la dispoziţia comisiilor, sau se va proceda conform art. 36.

La atribuire, se va avea în vedere suprafaţa de teren pe care aceştia au avut-o în proprietate, fără a se depăşi 10 ha de familie, în echivalent arabil.

Art. 17. Terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei de la cooperatori sau alte persoane care au decedat şi nu au moştenitori, precum şi terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămân la dispoziţia comisiei.

Toate terenurile cooperativei care nu sint atribuite conform art. 13-16, precum şi terenurile extravilane proprietatea statului aflate în folosinţa cooperativei, rămân, de asemenea, la dispoziţia comisiei, urmând a fi atribuite altor persoane îndreptăţite, potrivit prevederilor prezentei legi.

Terenurile neatribuite, rămase la dispoziţia comisiei, trec în domeniul privat al statului, urmând a fi puse la dispoziţia celor care doresc să întemeieze sau să dezvolte exploataţii agricole, prin închiriere, concesiune sau vânzare, în condiţiile legii.

Persoanelor prevăzute la alin. 3 li se pot atribui, în 1991, fără plată, terenurile intrate în domeniul privat al statului, conform prevederilor legii.

În vederea administrării acestor terenuri se va înfiinţa, prin lege, Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală.

Până la preluarea în administrare de către agenţie, terenurile vor fi administrate de primării.

Art. 18. Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativă sau au adus teren mai puţin de 5.000 mp, precum şi celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod ca angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativă sau asociaţii cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 17, dacă sunt stabiliţi sau urmează să se stabilească în localitate şi nu deţin teren în proprietate în alte localităţi. Suprafaţa atribuită în proprietate se va determina ţinând seama de suprafaţa terenurilor, numărul solicitanţilor şi suprafaţa atribuită celor care au adus pământ în cooperativă.

Prevederile alin. 1 se aplică şi persoanelor care au fost deportate şi nu beneficiază de dispoziţiile art. 13-15.

Se pot atribui, la cerere, în folosinţă agricolă, până la 5.000 mp în echivalent arabil, de familie, personalului de specialitate din serviciile publice comunale, în perioada cât lucrează în localitate, dacă nu au teren în localitate, ei sau membrii familiei din care fac parte. Dreptul de proprietate asupra acestor terenuri aparţine comunei, oraşului sau municipiului, după caz.

La plecarea din localitate persoanele menţionate la alin. 3 au dreptul la despăgubiri pentru investiţiile făcute, cu consimţămintul prealabil al proprietarului şi dacă sunt utile pe suprafaţa atribuită.

Art. 19. În situaţia în care în unele cooperative agricole nu mai rămâne teren disponibil pentru a se atribui suprafaţa minimă prevăzută la art. 8, precum şi pentru persoanele prevăzute la art. 16 şi 18 alin. 1 şi 2, comisia va hotărâ reducerea în cotă proporţională a suprafeţei ce se repartizează pentru a se atribui terenuri în proprietate şi acestor categorii.

Art. 20. În localităţile cu excedent de suprafaţă agricolă, cu deficit de forţă de muncă în agricultură, din terenurile prevăzute la art. 17 se poate atribui în proprietate teren până la 10 ha în echivalent arabil tuturor familiilor care solicită în scris şi se obligă să lucreze această suprafaţă.

Familiile fără pământ sau cu pământ puţin din alte localităţi, care solicită în scris, pot primi în proprietate până la 10 ha teren în echivalent arabil, cu obligaţia de a-şi stabili domiciliul în comună, oraş sau municipiu, după caz, şi de a cultiva pământul primit, renunţând la proprietatea avută în localitatea lor, din extravilan.

Art. 21. Din terenurile agricole, comisiile vor atribui în proprietate, la cererea comisiilor parohiale ori a altor organe reprezentative ale comunităţilor locale de cult - din mediul rural -, o suprafaţă de teren de până la 5 ha în echivalent arabil pentru fiecare parohie sau schit, aparţinând cultelor recunoscute de lege, ori de până la 10 ha teren agricol în echivalent arabil în cazul mănâstirilor, în măsura în care toate aceste aşezăminte au posedat în trecut terenuri agricole preluate de cooperativele agricole de producţie, iar în prezent nu au asemenea terenuri ori au suprafeţe restrânse. În zonele necooperativizate, reconstituirea dreptului de proprietate se va face din terenurile aflate în proprietatea statului şi în administrarea primăriilor, la propunerea acestora, prin decizia prefecturii.

Dispoziţiile art. 9 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Art. 22. Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.

Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator.

Art. 23. Terenurile din intravilan care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foştii proprietari.

Foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă, în intravilan, sau, în lipsă, cu teren extravilan în imediata vecinatate.

Art. 24. În cazul în care cooperativa agricolă de producţie a atribuit loturi în folosinţă unor cooperatori, în grădinile din intravilan ale foştilor proprietari, asemenea terenuri revin de drept în proprietatea deţinătorilor iniţiali.

Persoanele care au primit terenuri în condiţiile alineatului precedent şi pe care au efectuat investiţii au dreptul la o despăgubire egală cu contravaloarea acestora, dacă nu pot fi ridicate.

Art. 25. Terenurile situate în intravilanul localităţii, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moştenitori, trec în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosinţa celor care solicită să-şi construiască locuinţe şi nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute de art. 23.

Până la efectuarea operaţiilor prevăzute la alin. 1, terenurile vor fi înscrise şi folosite conform destinaţiei avute.

Art. 26. Pentru suprafeţele cuvenite, potrivit prezentei legi, titularilor îndreptăţiţi li se vor elibera titlurile de proprietate, avându-se în vedere, unde este cazul, opţiunea acestora de a exploata terenul individual sau în diferite forme de asociere privată, total sau parţial, urmând ca pe aceste baze să se efectueze punerea în posesie.

La desfiinţarea cooperativei agricole de producţie, o comisie de lichidare constituită în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriei, va proceda în termen de 9 luni de la desfiinţarea cooperativei la realizarea activului şi la plata pasivului,îin condiţiile prevăzute de lege.

Art. 27. Comisiile de lichidare prevăzute de art. 26 au obligaţia de a constata şi stabili orice fapte de încălcare a legii, de a lua măsuri de recuperare a pagubelor, conform legii, şi de a sesiza, dacă este cazul, organele de urmărire penală.

Sumele recuperate în condiţiile alineatului precedent constituie activ lichidat şi urmează destinaţia celor prevăzute la art. 26.

La expirarea termenului prevăzut la art. 26, comisiile vor prezenta bilanţul de lichidare şi raportul explicativ organului de specialitate al prefecturii sau al Primăriei municipiului Bucureşti, investit cu atribuţii de control financiar, potrivit legii, pentru descărcare.

Actele de constatare a datoriilor faţă de stat şi de alte persoane juridice rămase după terminarea operaţiunilor de lichidare, întocmite de către comisie, vor fi avizate şi centralizate de către Ministerul Finanţelor, după care Guvernul le va prezenta Parlamentului, cu propuneri de rezolvare.

Art. 28. Construcţiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, maşinile, utilajele şi alte asemenea mijloace fixe, ce au aparţinut cooperativei de producţie desfiinţate, precum şi terenurile de sub acestea, ca şi cele necesare utilizării lor normale, plantaţiile de vii şi pomi şi animalele devin proprietatea membrilor asociaţiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înfiinţa.

Drepturile foştilor cooperatori asupra bunurilor prevăzute la alin. 1 se vor stabili în cotă valorică, proporţional cu suprafaţa de teren adusă sau preluată în orice mod în cooperativă şi cu volumul muncii prestate. Membrii asociaţi vor constitui aceste drepturi ca aport în natură la noua asociaţie.

Foştilor cooperatori care nu devin membri ai acestei asociaţii li se vor atribui drepturi de creanţă proporţional cu cota valorică ce li se cuvine din patrimoniul cooperativei, dacă nu au fost acoperite în altă modalitate. Plata creanţelor se va face de către asociaţie, în natură sau în bani, potrivit hotărârii comisiei de lichidare.

În cazul în care nu s-au constituit asemenea asociaţii, bunurile şi animalele prevăzute la alin. 1 se vor vinde prin licitaţie publică persoanelor fizice sau juridice, urmând ca din preţul realizat să se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative. Fac excepţie bovinele şi ovinele, precum şi plantaţiile de vii şi pomi, care vor fi atribuite fostilor cooperatori.

În termen de 9 luni de la desfiinţarea cooperativei, se vor stabili drepturile băneşti ce revin fiecărui fost membru cooperator de comisia de lichidare constituită potrivit art. 26 alin. 2.

Foştii membri cooperatori vor primi cota cuvenită din valorificarea prin licitaţie a bunurilor comune, proporţional cu suprafaţa de teren adusă în cooperativă, în echivalent arabil, şi volumul valoric de muncă efectuat.

Bunurile prevăzute la alin. 1, care nu se vând în termen de un an de la data desfiinţării cooperativei, trec în proprietatea privată a comunelor, oraşelor şi municipiilor unde acestea sunt situaţe, fără nici o despăgubire, şi în administrarea primăriilor.

Demolarea construcţiilor agrozootehnice, atelierelor de întreţinere, instalaţiilor şi anexelor gospodăreşti şi de industrie mică, care fac obiectul alin. 1, este interzisă. Prin excepţie, dacă sunt degradate sau din orice alt motiv nu pot fi utilizate, ele pot fi desfiinţate cu autorizaţia prefecturii, iar materialele vor fi valorificate de primării, urmând ca sumele rezultate să intre în activul operaţiilor de lichidare.

Construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale trec fără plată, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, oraşelor sau municipiilor şi în administrarea primăriilor.

Art. 29. Asociaţiile intercooperatiste sau de stat şi cooperatiste de orice profil se pot reorganiza în societăţi comerciale pe acţiuni în termen de 90 de zile de la publicarea legii.

Terenurile şi celelalte bunuri aduse de cooperativă în asociaţie, precum şi bunurile dobândite de această, devin proprietatea societăţii, iar cooperatorii şi celelalte persoane îndreptăţite a-şi reconstitui proprietatea asupra terenurilor ce aparţin societăţii, precum şi salariaţii acesteia, pot deveni acţionari în condiţiile legii.

În cazul în care unii cooperatori sau alte persoane îndreptăţite prevăzute la alin. 2 nu vor opta pentru a deveni acţionari ai societăţii comerciale, li se va stabili dreptul de proprietate, conform prevederilor art. 13 şi 14 din prezenta lege, din terenurile care nu au fost aduse de cooperativă în asociaţie.

În localităţile în care nu există aceste posibilităţi, se vor putea desfiinţa unele ferme neeficiente ale asociaţiei. Decizia în această privinţă se adoptă de către comisia judeţeană la propunerea comisiilor comunale, oraşeneşti sau municipale, după caz.

Dispoziţiile art. 33 se aplică în mod corespunzător.

Art. 30. Terenurile proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor sunt la dispoziţia comisiilor prevăzute la art. 11, în vederea atribuirii lor în proprietatea celor îndreptăţiţi, conform legii.

Terenurile neatribuite, rămase la dispoziţia comisiei, se vor prelua de către primării în vederea închirierii sau concesionării lor la persoanele care doresc să le exploateze.

Art. 31. Terenul atribuit conform art. 18 alin. 1, art. 20 şi art. 39 nu poate fi înstrăinat prin acte între vii timp de 10 ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare.

Constatarea nulităţii poate fi cerută în justiţie de către primărie, prefectură, procuror, precum şi de orice persoană interesată.

Art. 32. Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale - pajişti şi arabil - care s-au aflat în folosinţa cooperativelor agricole de producţie - trec în proprietatea privată a comunelor, oraşelor sau, după caz, a municipiilor şi în administrarea primăriilor, urmând a fi folosite ca păşuni comunale şi pentru producerea de furaje şi seminţe pentru culturi furajere.

Art. 33. Persoanele care au primit terenuri în condiţiile prezentei legi, pe care sunt executate plantaţii de vii şi pomi, vor rambursa diferenţa de credit ramasă de plată, corespunzător suprafeţei primite. Rambursarea se face în bani sau produse agricole, în termenul de rambursare la care era obligată cooperativa agricolă de producţie.

Lucrările de îmbunătăţiri funciare care se află pe terenurile primite, inclusiv zonele de protecţie aferente, trec în proprietatea unităţilor specializate de exploatare a unor astfel de lucrări, în condiţiile legii.

Art. 34. Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafţte intrate în patrimoniul sau în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 şi înregistrate ca atare în sistemul de evidenţă al cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice.

Terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi animalelor de rasă, aparţin domeniului public şi rămân în administrarea acestora.

Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi terenurilor proprietate de stat folosite, la data prezentei legi, de unităţile de învăţământ cu profil agricol sau silvic şi care trec în administrarea acestora.

Art. 35. Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 25.

Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei în vederea construirii de locuinţe proprietate personală, sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinuta din construcţie.

Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existentei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.

Dispoziţiile art. 22 rămân aplicabile.

Terenurile fără construcţii neafectate de detalii de sistematizare, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea primăriilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.

Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.

Art. 36. Persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, şi care se află în administrarea unităţilor agricole de stat, devin la cerere acţionari la societăţile comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990 din actualele unităţi agricole de stat. De aceleaşi prevederi beneficiază şi moştenitorii acestor persoane.

Cererea se depune, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la primăria în a cărei rază teritorială este situat terenul.

Numărul de acţiuni primite va fi proporţional cu suprafaţa de teren în echivalent arabil trecută în patrimoniul statului, fără a putea depăşi însă valoarea a 10 ha teren de familie, în echivalent arabil.

Nu beneficiază de dispoziţiile acestui articol persoanele ale căror terenuri au fost confiscate ca efect al unor condămnări penale, cu excepţia persoanelor precizate în Decretul-lege nr. 118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945.

Art. 37. Terenurile agricole fără construcţii, instalaţii, amenajări de interes public, intrate în proprietatea statului şi aflate în administrarea primăriilor la data prezentei legi, se vor restitui foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, fără a se putea depăşi suprafaţa de 10 ha de familie, în echivalent arabil.

Restituirea terenurilor se face, la cerere, în condiţiile art. 10 din prezenta lege, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriei.

Prevederile art. 36 alin. ultim se aplică în mod corespunzător.

Art. 38. În localităţile cu deficit de teren în care terenurile foştilor proprietari se află în proprietatea statului şi aceştia nu optează pentru acţiuni în condiţiile art. 36 şi nu li se pot atribui lor sau moştenitorilor suprafaţa minimă prevăzută de prezenta lege, comisiile judeţene vor hotări atribuirea unei suprafeţe de 5.000 mp de familie, în echivalent arabil, la cerere, din terenurile proprietatea statului.

Pentru diferenţa de teren până la care sunt indreptăţiţi foştii proprietari sau moştenitorii lor, potrivit prezenţei legi, se aplică corespunzător prevederile art. 36.

Nu pot fi atribuite suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare.

Plantaţiile de vii sau pomi pot fi afectate în astfel de cazuri numai în situaţia în care nu există terenuri din altă categorie de folosinţă pentru a fi atribuite în proprietate.

Art. 39. În zona montană - defavorizată de factori naturali cum sunt: clima, altitudinea, panta, izolarea - se poate atribui în proprietate, la cerere, o suprafaţă de teren de până la 10 ha în echivalent arabil familiilor tinere de ţărani care provin din mediul agricol montan, au priceperea necesară şi se obligă în scris să-şi creeze gospodării, să se ocupe de creşterea animalelor şi să exploateze raţional pământul în acest scop.

Terenurile prevăzute la alineatul precedent se acordă din resursele de pământ aflate la dispoziţia primăriilor.

Atribuirea în proprietate a terenurilor se face prin decizia prefecturii la propunerea primăriilor.

Art. 40. Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale transmise unităţilor de stat şi care în prezent sunt folosite ca păşuni, fâneţe şi arabil vor fi restituite în proprietatea comunelor, oraşelor şi municipiilor, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca păşuni comunale şi pentru producerea de furaje sau seminte de culturi furajere. Fac excepţie suprafeţele ocupate cu vii, pomi, seminceri furajeri, heleştee, lacuri sau cele destinate pentru producerea de legume, fructe, materie primă pentru fabricile de conserve, orezării şi câmpuri experimentale, destinate cercetării agricole, care vor fi compensate în echivalenţa de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.

Art. 41. Terenurile cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufarişuri, păşuni împădurite, care au aparţinut persoanelor fizice şi care prin efectul unor legi speciale au fost trecute în proprietatea statului, se restituie, la cerere, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, într-o suprafaţă egală cu cea trecută în proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha. Dispoziţiile art. 42 şi art. 47 se aplică în mod corespunzător.

Dacă pe suprafeţele de teren ce urmează a fi atribuite în condiţiile alineatului precedent se află construcţii sau amenajări forestiere ori sunt în curs de executare sau în fază de proiectare, se vor atribui alte suprafete de teren, cu respectarea acelorasi conditii.

Suprafeţele de teren atribuite în condiţiile alin. 1, împreună cu suprafaţa agricolă în echivalent arabil, reconstituite conform prezentei legi, nu pot depăşi 10 ha de familie.

Terenurile prevăzute la alin. 1 vor fi gospodărite şi exploatate în regim silvic, potrivit legii. Aceste suprafeţe vor fi acordate din trupuri izolate sau la liziera pădurilor.

Art. 42. Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi foştii cetăţeni români care redobândesc cetăţenia română pot beneficia la cerere de prevederile prezentei legi, dacă îşi stabilesc domiciliul în ţară.

Persoanele prevăzute la alin. 1 care nu au formulat cereri de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în condiţiile dispoziţiilor art. 10 se pot adresa la Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală pentru a li se închiria, concesiona sau vinde teren.

Art. 43. Persoanele cărora li s-au constituit drepturi de proprietate asupra terenurilor agricole sunt obligate să respecte întocmai condiţiile prevăzute la art. 18, 20 şi 39 din prezenta lege, în legatură cu stabilirea domiciliului şi întemeierea de noi gospodării.

Nerespectarea acestor condiţii atrage pierderea dreptului de proprietate asupra terenului şi a construcţiilor de orice fel realizate pe acesta. Pentru teren nu se vor acorda despăgubiri, iar pentru construcţii proprietarul va primi o despăgubire egală cu valoarea reală a acestora.

Organul împuternicit să constate aceste situaţii este Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală, în administrarea căreia trec terenurile şi construcţiile respective.

Art. 44. Delimitarea teritorială a noilor proprietăţi, rezultate din aplicarea prezentei legi, porneşte de la actuala organizare a teritoriului şi se face pe baza unor proiecte de parcelare întocmite de către organele de specialitate.

Art. 45. Terenurile proprietate privată, indiferent de titularul lor, sunt şi rămân în circuitul civil. Ele pot fi dobândite şi înstrăinate prin oricare din modurile stabilite de legislaţia civilă, cu respectarea dispoziţiilor din prezenta lege.

Art. 46. Terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeţei, prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică.

În toate cazurile de dobândire, prin acte juridice între vii, proprietatea dobânditorului nu poate depăşi 100 ha teren agricol în echivalent arabil, de familie, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare.

Art. 47. Persoanele fizice care nu au cetăţenia română şi domiciliul în România, precum şi persoanele juridice care nu au naţionalitate română şi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii.

Persoanele prevăzute în alineatul precedent care dobândesc în proprietate terenuri prin moştenire sunt obligate să le înstrăineze în termen de 1 an de la data dobândirii, sub sancţiunea trecerii în mod gratuit a acestora în proprietatea statului şi administrarea Agenţiei pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală.

Persoanele prevăzute la alin. 1, care au dobândit în proprietate terenuri înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt obligate să le înstrăineze în termen de 1 an de la această dată, sub sancţiunea trecerii în mod gratuit a terenurilor în proprietatea statului şi în administrarea Agenţiei pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală.

Art. 48. Înstrăinarea de terenuri agricole în extravilan, prin vânzare, se poate face prin exercitarea dreptului de preemţiune.

Dreptul de preemţiune la înstrăinare a oricăror terenuri agricole din extravilan revine coproprietarilor, dacă este cazul, şi apoi proprietarilor vecini şi se exercită prin Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală.

Proprietarul terenului care urmează să fie vândut este obligat să încunoştiinţeze Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală, iar aceasta va comunica în scris persoanele prevăzute la alin. 2 despre intenţie, în termen de 15 zile de la data când a fost încunoştinţată.

Titularii dreptului de preemţiune sunt obligaţi să se pronunţe asupra exercitării acestuia în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării.

După implinirea acestui termen, dreptul de preemţiune pentru coproprietari sau proprietarii vecini se consideră stins.

Dreptul de preemţiune la înstrăinarea terenului revine statului prin Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală, care este obligată să se pronunţe înăuntrul termenului prevăzut la alin. 4.

Dacă agenţia nu se pronunţă în acest termen, terenul se vinde în mod liber.

Art. 49. Actul de înstrăinare încheiat cu încălcarea dreptului de preemţiune prevăzut la art. 48 este anulabil.

Art. 50. Terenurile agricole din extravilan nu pot face obiectul unei executări silite sau voluntare decât în cazurile prevăzute de lege.

Art. 51. Schimbul de terenuri între persoane fizice se face prin acordul acestora, prin act autentic, dispoziţiile art. 46 fiind aplicabile.

Schimbul de terenuri între persoane juridice care au în administrare terenuri asupra cărora statul are majoritatea acţiunilor sau între acestea şi persoanele fizice se face numai cu avizul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei sau al Ministerului Mediului, după caz.

Prin schimburile efectuate, fiecare teren dobândeşte situaţia juridică a terenului pe care îl înlocuieşte, cu respectarea drepturilor reale.

Art. 52. Punerea în posesie a noilor deţinători potrivit art. 51 alin. 2 se face de către delegatul oficiului judeţean de cadastru şi organizare a teritoriului, în prezenţa părţilor interesate, operindu-se în documentele cadastrale şi în registrul agricol modificările survenite.

Art. 53. Toţi deţinătorii de terenuri agricole sunt obligaţi să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului.

Art. 55. Toţi deţinătorii de terenuri atribuite în folosinţă în condiţiile prezentei legi, care nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute de art. 53, vor fi somaţi în condiţiile art. 54 alin. 1.

Pentru cei care nu dau curs somaţiei şi nu îşi îndeplinesc obligaţiile se va proceda conform art. 54 alin. 2.

După o perioadă de 2 ani pierd dreptul de folosinţă.

Art. 56. Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor arabile ale persoanelor juridice, în alte categorii de folosinţă agricolă, se poate face cu avizul organelor agricole de specialitate judeţene, numai în următoarele cazuri:

a) terenurile arabile situate în zonele de deal, ce constituie enclave din masivele de vii şi livezi, din podgoriile şi bazinele pomicole consacrate, stabilite de organele de specialitate ale Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, pot fi transformate în plantaţii viticole şi pomicole;

b) terenurile arabile din zonele de şes, necesare completării masivelor viticole destinate pentru struguri de masa şi stafide şi bazinele pomicole destinate culturii piersicului şi caisului, stabilite de organele de specialitate ale Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, pot fi transformate în plantaţii viticole şi pomicole;

c) terenurile arabile cu soluri nisipoase pot fi amenajate şi transformate în plantaţii viticole şi pomicole;

d) terenurile înregistrate la arabil, situate în zonele de deal şi munte pe pante nemecanizabile, afectate de eroziune de suprafaţă şi adâncime, de alunecări active sau semistabilizate, care nu mai pot fi ameliorate şi menţinute la această folosinţă, se pot amenaja şi transforma în păşuni şi fâneţe;

e) terenurile arabile situate în albiile râurilor şi a Dunării, care nu pot fi folosite rentabil pentru alte destinaţii agricole, pot fi amenajate în bazine piscicole.