Emitent: Curtea Constituţională
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 si 32 din O.G. 3/2000 privind organizarea activităţii agenţilor imobiliari, excepţie ridicată de Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare în Dosarul 3.415/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 - municipiul Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal indeplinită. Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepţiei, deoarece apreciază că prevederile de lege criticate sunt contrare principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât Guvernul nu poate să modifice sau să desfiinţeze printr-o ordonanţă o hotărâre judecătorească de înfiinţare a unei asociaţii, indiferent de natura acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 iunie 2001, pronunţată în Dosarul 3.415/2001, Judecătoria Sectorului 1 - municipiul Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 şi 32 din O.G. 3/2000 privind organizarea activităţii agenţilor imobiliari, excepţie ridicată de Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare într-o cauză având ca obiect constatarea ca Biroul executiv al Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare nu mai are competenţa legala de a convoca congresul inaugural al Uniunii Naţionale a Agenţilor Imobiliari.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin dispozitiile O.G. 3/2000 se încalcă grav dreptul fundamental de asociere consacrat de art. 37 din Constituţie. Se consideră că instituţia juridică a reorganizării persoanei juridice are o reglementare generală - Decretul 31/1954 - şi una specială, referitoare la societăţile comerciale - Legea 31/1990, în sensul cărora "reorganizarea persoanei juridice se decide de aceleaşi organe care au hotărât şi înfiinţarea lor, neputând astfel o normă legislativă să reorganizeze o persoană juridică, fără scop lucrativ, înfiinţată printr-o sentinţă judecătorească". Ca atare, prin dispoziţiile art. 13 şi următoarele din O.G. 3/2000 se desfiinţează o asociaţie infiinţată printr-o sentinţă judecătorească în baza unui act de asociere a mai multor persoane juridice cu interese legitime comune şi "tocmai datorită acestor interese legitime ordonanţa devine inaplicabilă. Membrii Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare care au aderat la actul de asociere sunt obligaţi astfel să se ralieze Uniunii Naţionale a Agenţilor Imobiliari şi să respecte reguli impuse de cei din conducerea uniunii sau a filialelor, conform ordonanţei".
Judecatoria Sectorului 1 - municipiul Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate priveşte O.G. 3/2000 în integralitatea sa, iar nu doar dispoziţiile art. 13 şi 32 din aceasta. Se consideră că ordonanţa nu încalcă prevederile art. 37 din Constituţie, "întrucât prin Legea 206/1999 Guvernul a fost abilitat de Parlamentul României, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţia României, să emită ordonanţe în domeniul agenţiilor imobiliare, asociaţiilor şi fundaţiilor, [...] acesta fiind un domeniu de interes general pentru care Guvernul a fost delegat să emită un act normativ în scopul îndeplinirii scopului său de stat".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera, în esenţă, că dispoziţiile O.G. 3/2000 nu interzic dreptul la asociere, ci reglementează condiţiile în care pot activa persoanele fizice sau juridice care doresc să exercite activitatea de intermediere a operaţiunilor având ca obiect bunuri imobile. Se mai arată că asocierea agenţilor imobiliari în cadrul Uniunii Naţionale a Agenţilor Imobiliari nu constituie o reuniune pe motive economice, ci strict profesionale, sens în care, într-adevăr, alin. (2) şi (3) ale art. 32 din ordonanţă împuternicesc Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare să organizeze congresul inaugural al nou-formatei Uniuni Naţionale a Agenţilor Imobiliari, "însă rolul acesteia se limitează doar la organizarea menţionată". În consecinţă, se consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată de autorul acesteia, il constituie prevederile art. 13 şi 32 din O.G. 3/2000 privind organizarea activităţii agenţilor imobiliari, al căror conţinut este următorul:
- Art. 13: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se înfiinţează Uniunea Naţională a Agenţilor Imobiliari, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Ion Câmpineanu nr. 26, bl. 8, ap. 3, sectorul 1, denumită în continuare Uniune, prin reorganizarea Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare.
Uniunea este persoana juridică autonomă, fără scop lucrativ, şi este alcătuită din agenţii imobiliari, în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă.";
- Art. 32: "(1) Persoanele fizice şi juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul intermedierilor imobiliare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe vor putea să îşi continue activitatea fără susţinerea examenului prevăzut la art. 5. În acest sens, acestea vor depune o cerere de înscriere în Uniune, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, la care vor anexa, în original, un extras de la registrul comerţului, care să ateste desfăşurarea acestei activităţi.
(2) Congresul inaugural al Uniunii va fi organizat de Asociaţia Română a Agenţilor Imobiliari în termen de 60 de zile de la expirarea termenului de 3 luni prevăzut la alin. (1).
(3) Biroul executiv al Asociaţiei Române a Agenţilor Imobiliari va convoca şi va conduce congresul în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
(4) La data desfăşurării congresului, Asociaţia Română a Agenţilor Imobiliari va hotărî cu privire la patrimoniul său.
(5) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe agenţii imobiliari, societăţi comerciale, se vor conforma condiţiilor impuse la art. 4 alin. (1), sub sancţiunea pierderii calităţii de membru al Uniunii şi a radierii lor din Registrul agenţilor imobiliari."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin art. 37 din Constituţie, care prevede: "(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
Autorul excepţiei consideră că prevederile art. 13 din O.G. 3/2000, care dispun înfiinţarea Uniunii Naţionale a Agenţilor Imobiliari, prin reorganizarea Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare, şi cele ale art. 32 din aceeaşi ordonanţă, referitoare la organizarea congresului inaugural al Uniunii de către Asociaţia Română a Agenţilor Imobiliari ce va hotărî asupra patrimoniului acesteia, sunt contrare dreptului la asociere prevăzut de art. 37 din Constituţie. Se sustine că, în cauză, prin art. 13 şi următoarele din ordonanţă se desfiinţează o asociaţie înfiinţată printr-o sentinţă judecătorească în baza unui act de asociere a mai multor persoane juridice cu interese legitime comune, deşi, potrivit Decretului 31/1954 privitor la persoanele fizice şi la persoanele juridice şi Legii 31/1990 privind societăţile comerciale, "reorganizarea persoanei juridice se decide de aceleaşi organe care au hotărât şi înfiinţarea ei".
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că ele sunt neîntemeiate cât priveşte invocarea încălcării, prin textele de lege criticate, a dreptului la asociere, consacrat de art. 37 din Constituţie. Acest text constituţional consfinteşte dreptul la asociere, ca drept fundamental al cetăţenilor, ce se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere. Fiind un drept fundamental al cetăţenilor, de el nu pot beneficia agenţii economici sau, ca în cauză, agenţii imobiliari sau agenţiile imobiliare. Asocierea agenţilor economici în asociaţii sau uniuni la nivel regional sau naţional este posibilă însă pe baze contractuale. Aşa fiind, susţinerea, potrivit căreia desfiinţarea, în temeiul art. 13 şi 32 din O.G. 3/2000, a unei asociaţii constituite printr-o hotărâre judecătorească este contrară art. 37 din Constituţie, nu poate fi reţinută.
Curtea constată însă că dispoziţiile art. 13 din O.G. 3/2000 în temeiul cărora se înfiinţează Uniunea Naţională a Agenţilor Imobiliari, prin reorganizarea Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare, precum şi cele ale art. 14-32 din aceeaşi ordonanţă, care reglementează organizarea şi funcţionarea Uniunii Naţionale a Agenţilor Imobiliari, sunt neconstituţionale în raport cu principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi cu prevederile art. 125 alin. (1), art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi ale art. 114 alin. (2) din Constituţie.
În consecinţă, potrivit art. 25 alin. (2) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, care prevede că, "În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare", întrucât în cauză dispoziţiile art. 13 nu pot fi disociate de cele ale art. 14-32, cuprinse în Capitolul II Organizarea şi funcţionarea Uniunii Naţionale a Agenţilor Imobiliari din ordonanţă, Curtea urmează să extindă controlul de constituţionalitate asupra acestor prevederi de lege.
Dispoziţiile de lege menţionate sunt neconstituţionale, deoarece Guvernul nu poate printr-o ordonanţă să modifice sau să desfiinţeze o hotărâre judecătorească de constituire a unei asociaţii, indiferent de natura ei, fără ca prin aceasta să încalce principiul separaţiei puterilor în stat.
Este adevărat că în Constituţie acest principiu nu este consacrat în terminis, dar în jurisprudenţa sa Curtea a statuat (de exemplu, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în M.Of. 251 din 17 octombrie 1996) că existenţa principiului separaţiei puterilor în stat poate fi dedusă din ansamblul reglementărilor constituţionale, îndeosebi din acelea având ca obiect precizarea funcţiilor autorităţilor publice şi a raporturilor dintre acestea. De asemenea, Curtea constată că sunt încălcate şi prevederile art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Justiţia se realizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", precum şi prevederile constituţionale ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), referitoare la economia de piaţa şi libertatea comerţului. În temeiul art. 13-32 din ordonanţă, agenţii imobiliari, persoane fizice sau societăţi comerciale, constituiţi în Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, sunt obligaţi să alcătuiască o uniune unică, cu caracter de monopol, prin reorganizarea Asociaţiei, şi să-şi desfăşoare activitatea potrivit acestor dispoziţii, deşi astfel de uniuni pot fi constituite în exclusivitate pe baze contractuale şi nu prin acte de putere.
Dispoziţiile art. 13-32 din O.G. 3/2000 sunt neconstituţionale şi în raport cu art. 114 alin. (2) din Constituţie, care prevede că "Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe". Prin art. 1 lit. S.1 din Legea 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul a fost împuternicit să emită ordonanţe privind organizarea şi funcţionarea agenţiilor imobiliare. Or, prin dispoziţiile cuprinse în cap. I şi II din O.G. 3/2000 privind organizarea activităţii agenţilor imobiliari, depăşindu-se limitele abilitării, se stabilesc atât norme de organizare şi funcţionare a agenţilor imobiliari, cât şi organizarea şi funcţionarea Uniunii Naţionale a Agenţilor Imobiliari, prin reorganizarea Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare, constituită prin hotărâre judecătorească.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare în Dosarul 3.415/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 - municipiul Bucureşti şi constată că prevederile art. 13-32 din O.G. 3/2000 privind organizarea activităţii agenţilor imobiliari sunt neconstituţionale.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Aceasta reproducere este conformă cu originalul.
