ACT - Document elaborat de o autoritate de stat, prin care se atestă un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva. Există mai multe categorii de acte: actul juridic, actul administrativ, actul de administrare, actul de dispoziţie, accesul procesual şi actul procedural.
ANTECONTRACT - Convenţia prin care una din părţi sau ambele părţi se obligă să încheie în viitor un anumit contract al cărui conţinut esenţial este determinat în prezent. Este deci un acord de voinţă prealabil perfectării altui contract, acord ce are ca obiect asumarea obligaţiei de a face, adică de a perfecta ulterior contractul promis, în condiţiile convenite prin respectivul acord prealabil.
AFINI – persoane între care există legatura de afinitate. Sunt soţul şi rudele celuilalt soţ. Nu sunt nici soţii între ei şi nici rudele unuia dintre soţi cu rudele celuilalt soţ. ( Afinitate-termen ce desemnează legatura juridică, derivată din căsătorie, în ce priveşte raporturile dintre oricare dintre soţi şi rudele celuilalt soţ ).
AUTORIZAŢIA DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE - Actul de autoritate al administraţiei publice locale, orăşeneşti şi comunale, pe baza căruia se pot realiza lucrări de construcţii.
AVANS - Suma de bani, plătită cu anticipaţie de beneficiar, suma care - în funcţie de prevederile contractului - poate fi pierdută de partea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.
CADASTRU – sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor de proprietate.
CARTE FUNCIARĂ – înscris oficial reprezentând unitatea de bază în sistemul de publicitate imobiliară în cadrul căruia evidenţa se ţine pe imobile şi nu pe proprietari. C.F. se întocmeşte în mod distinct pentru fiecare imobil şi cuprinde menţiuni despre toate actele translative sau constitutive de drepturi în privinţa imobilului respectiv. Se întocmeşte şi se numerotează pe localităţi.
CAPACITATE DE FOLOSINŢĂ ( capacitate subiectivală ) A PERSOANEI FIZICE – expresie ce desemnează aptitudinea individului de a avea drepturi şi obligaţii. Prin acest concept se exprimă calitatea omului de a fi subiect de drept sau în alţi termeni, aptitudinea sa de a fi titular de drepturi şi obligaţii.
CAPACITATEA DE FOLOSINŢĂ A PERSOANEI JURIDICE – aptitudinea generală şi abstractă a persoanei juridice de a avea drepturi şi obligaţii care se circumscriu scopului avut în vedere la înfiinţarea ei. Este inalienabilă.
CLAUZA CONTRACTUALĂ – stipulaţie inclusă de părţi, în virtutea principiului libertăţii convenţiilor, în conţinutul contractului lor.
CONCESIUNE – operaţie juridică având ca finalitate punerea în valoare a unor activităţi economice, servicii publice, unităţi de productie ale unor regii autonome şi terenuri proprietate de stat.
CONTRACT DE COMISION – contract în temeiul căruia o persoană fizică sau juridică numită comisionar, se obligă faţă de altă persoană ( fizică sau juridică ) numită comitent, să încheie anumite acte juridice în nume propriu, dar în contul acesteia din urmă, primind pentru serviciul respectiv o remuneraţie numită comision, calculată procentual la valoarea operaţiunii realizate.
CONTRACT DE COMODAT – contract prin care o persoană numită comodant, remite, spre folosinţă temporară, unei alte persoane numită comodatar, un lucru cu obligaţia pentru acesta din urmă de a-l restitui în natură, în individualitatea sa.
CONTRACT DE DONAŢIE – contract solemn, unilateral şi cu titlu gratuit prin care una din părţi, numită donator, îşi micşorează actual şi revocabil, cu intenţie liberală, patrimoniul sau cu un drept ( real sau de creanţă ), mărind corespunzător patrimoniul celeilalte părţi, numită donatar, cu acelaşi drept, fără a urmări să primească ceva în schimb.
CONTRACT DE ÎNTREŢINERE – contract în virtutea căreia una din părţi numită întreţinut înstrăinează un bun sau plăteşte o suma de bani ( numită capital ) celeilalte părţi, numită întreţinător, care se obligă în schimb, să-i asigure întreţinerea ( adică toate cele necesare traiului ), pe durata întregii sale vieţi, şi, la deces să o înmormânteze după datină.
CONTRACT DE LOCAŢIUNE – contractul în virtutea căruia o persoană numită locator se obligă să asigure altei persoane numită locatar folosinţa integrală sau parţială a unui lucru sau prestarea unui serviciu pe o durată de timp determinată, în schimbul unui preţ corespunzător.
CONTRACT DE MANDAT – contract în virtutea căruia o persoană numită mandatar se obligă să facă ceva pe seama altei persoane, numită mandant, de la care a primit o împuternicire în acest scop.
CONTRACT DE RENTĂ VIAGERĂ – contract prin efectul căruia o persoană numită credirenţier, înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani ( numită capital ) către o altă persoană numită debirenţier, care se obligă, în schimb, să efectueze în favoarea celei dintâi o prestaţie periodică în bani, numită rentă viageră, până la decesul acesteia.
CONTRACT DE SCHIMB – contract prin care părţile, numită copermutanţi, dau fiecare celeilalte un lucru pentru altul.
CONTRACT DE SUBLOCAŢIUNE – acord de voinţe în temeiul căruia locatarul care a dobândit folosinţa temporară a unui bun pe baza unui contract de locaţiune subînchiriază acel bun unui terţ ( sublocatar ) care se obligă să plătească chirie.
CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE – contract prin care una din părţi, numită vânzător, strămută proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte părţi, numită cumpărător, care se obligă a plăti, în schimb, celui dintâi ( adică vânzătorului ) o sumă de bani convenită ca preţ al bunului vândut.
CREANŢA - Act prin care se certifică dreptul creditorului de a primi la un anume termen, o sumă de bani sau alte bunuri economice sau valori de la debitor. Creanţa constituie un activ pentru creditor şi un pasiv pentru debitor.
DREPT DE ABITAŢIE – drept de uz având ca obiect o casă de locuit. În principiu, nu poate fi cedat şi nici închiriat; prin excepţie titularul sau poate închiria altcuiva partea din casa pe care nu o locuieşte.
DREPT DE CREANŢĂ – exprimă facultatea creditorului dintr-un raport juridic obligaţional de a pretinde debitorului îndeplinirea obligaţiei corelative de a da, de a face sau a nu face ceva. DREPT DE IPOTECĂ – drept real accesoriu având ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane fără deposedare, care confera creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul respectiv în stăpânirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate faţă de ceilalţi creditori din preţul acelui bun.
DREPT DE PREEMŢIUNE – facultate de care se bucură o persoană de a fi preferată oricărei alte persoane la cumpărarea unui anumit bun.
DREPT DE PROPRIETATE – drept subiectiv, ce dă expresie juridică aproprierii unui lucru într-o anumită formă socială şi care permite individului, entităţilor juridice colective sau statului, ori organelor sale ( centrale sau locale ) să posede sau să folosească şi să dispună de lucrul respectiv, fie direct şi nemijlocit prin putere proprie şi în interes propriu, fie indirect şi nemijlocit, ca efect al punerii în valoare de către titularii lor a drepturilor reale principale constituite asupra lui, în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente.
DREPT DE SERVITUTE – drept real imobiliar, accesoriu, perpetuu şi indivizibil care dezmembrează proprietatea, conferind titularului său anumite prerogative strict limitate asupra lucrului altuia.
DREPT DE SUPERFICIE – drept real care constă în dreptul de proprietate ce-l are o persoană numită superficiar asupra construcţiilor, plantaţiilor şi altor lucrări aflate pe terenul aparţinând altei persoane, teren în privinţa căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosintă.
DREPT DE UZUFRUCT – drept real care conferă titularului său posesia şi folosinţa asupra lucrurilor ce aparţin altcuiva, percum şi posibilitatea exercitării acestor atribute în aceleaşi condiţii ca şi proprietarul având însă îndatorirea de a conserva substanţa lucrurilor respective.
EVICŢIUNE – termen ce desemnează pierderea de către cumpărător, în tot sau în parte, a dreptului de proprietate asupra lucrului cumpărat, sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar cu privire la acel lucru, pierdere sau tulburare survenite ca urmare a valorificării de către vânzător sau de către un terţ a unui drept care exclude, în tot sau în parte, dreptul cumpărătorului referitor la bunul respectiv.
EXTRAS DE CARTE FUNCIARĂ – Document care se eliberează de către Birourile de Carte Funciară ale Judecătoriilor, pentru imobilele situate în raza teritorială de activitate a acestora, fiind dovada faptului că vânzătorul nu a mai înstrăinat sau ipotecat apartamentul. Pentru eliberarea Certificatului de Sarcini este obligatoriu ca toate actele de bază să fie transcrise în Registrul de înscripţiuni şi transcripţiuni imobiliare.
GAJ – contract accesoriu, real, unilateral şi indivizibil în temeiul căruia debitorul sau o terţă persoană remite creditorului sau unui terţ, un bun mobil, corporal sau incorporal, în vederea garantării executării unei obligaţii.
GARANŢIE - Mijloc legal sau convenţional de asigurare a executării obligaţiilor ( ex. clauza penală, arvuna etc. ). În contractele comerciale internaţionale se acordă un rol important garanţiilor, obligaţiilor contractuale, care pot fi garanţii personale şi garanţii reale.
INTRAVILANUL LOCALITĂŢII - Teritoriul determinat prin Planul urbanistic general (P.U.G.), care cuprinde ansamblul terenurilor cu şi fără construcţii, ce constituie o localitate. Intravilanul se poate dezvolta prin extinderea în extravilan numai pe baza de planuri urbanistice zonale (P.U.Z.), legal aprobate, integrându-se ulterior în Planul general urbanistic (P.U.G.) al localităţii.
IPOTECA - Garanţie reală şi accesorie care nu deposedează pe debitorul proprietar de bunul ipotecat. Ea dă posibilitatea creditorului să urmărească bunul pentru a primi creanţa sa cu preferinţă.
INTABULARE – Înscrierea în Cartea Funciară la Birourile de Carte Funciară ale Judecătoriilor, pentru imobilele situate în raza teritorială de activitate a acestora, a dreptului de proprietate şi celorlalte drepturi reale asupra unui imobil.
POPRIRE – modalitate a executării silite constând în indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile, incorporale, urmăribile datorate debitorului de către un terţ sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
PROMISIUNE DE CONTRACT – convenţia prin care una din părţi sau ambele părţi se obligă să încheie în viitor un anumit contract al cărui conţinut esenţial este determinat în prezent.
REZILIERE – termen ce desemnează în mod generic desfacerea contractului sinalagmatic cu executare succesivă, producând efecte numai pentru viitor, nu şi pentru trecut, şi care este motivată prin faptul neexecutării necorespunzătoare a contractului de către una din părţi din cauze imputabile acesteia.
REZOLUŢIUNEA CONTRACTULUI - desemnează desfiinţarea cu efect retroactiv a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, la cererea unei părţi ca urmare a neexecutării culpabile a prestaţiei asumată de către cealaltă parte.
SUBROGAŢIE – procedeu juridic presupunând substituirea creditorului dintr-un raport juridic obligaţional de către o altă persoană care plătind acestuia ( creditorului iniţial ) datoria debitorului dobândeşte calitatea de creditor al acelui debitor împreună cu toate drepturile pe care le avea împotriva lui creditorul plătit.
VICII ASCUNSE – desemnează în mod generic defectele sau deficienţele calitative ale bunului vândut, închiriat, sau ale lucrărilor executate, care, existând în momentul predării bunului nu au fost cunoscute de către dobânditor şi nici nu puteau fi descoperite de el prin mijloacele obişnuite de verificare sau recepţie şi care fac ca bunul să nu poată fi întrebuinţat conform destinaţiei sale ori îi micşorează posibilitatile de întrebuinţare în aşa măsură încât se poate presupune că dobânditorul n-ar fi contractat sau n-ar fi consimţit să plătească preţul contractual stabilit dacă l-ar fi cunoscut.
TESTAMENT – act juridic unilateral, solemn, esenţialmente personal şi revocabil prin care testatorul dispune, pentru cazul încetării sale din viaţă de întreaga sa avere sau numai de o parte din aceasta.
URBANISM - Act prin care se fac cunoscute solicitantului elementele care caracterizează regimul juridic, economic şi tehnic al unui imobil, cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite, precum şi lista avizelor şi acordurilor necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construcţii.
UZUFRUCT - Drept real în temeiul căruia o persoană, numită uzufructuar, poate folosi un lucru care aparţine altei persoane numită nudul proprietar şi să beneficieze şi de foloasele bunului respectiv, să-i culeagă roadele având însă obligaţia de a conserva substanţa proprietăţii şi la încetarea acestui drept să restituie bunul proprietarului. Dreptul de uzufruct se dobândeşte prin uzucapiune.
